predestinare
Am o vaga banuiala: ca oricit ne-am lupta, aceeasi soarta ne asteapta pe toti. Tristetea. Ca un val greu suportabil de tristete, cenusie, grea, masurabila in kilograme si care ne apasa unerii. Nu stiu citi isi mai aduc aminte de acea tristete cenusie a vremurilor comuniste, chiar daca era luminata ici si colo de o ciocolata cumparata dupa 3 ore de stat la coada sau 2 kg de portocale dupa imbrinceli si calcat pe bataturi cale de 4 ore. Era o tristete incomensurabila, a lipsei unui viitor, a lipsurilor de tot felul, dar mai presus era linistea. Daca va aduceti aminte vorbeam in soapte, radioul era dat in surdina, nu strigam unii la altii si peste tot nu se auzea decit shhhhhh.
Copii nostri invata ceea ce le aratam. Azi le aratam cum ne putem bate joc de batrini, de suferinzi, de cei ce nu pot reactiona. Miine o sa ne vina rindul pentru ca avem copii inteligenti si vor face exact ceea ce au invatat si ceea ce li s-a aratat.
Acum intelegi de ce ma apuca tristetea ?
Trim. de pe tel. Nokia
Copii nostri invata ceea ce le aratam. Azi le aratam cum ne putem bate joc de batrini, de suferinzi, de cei ce nu pot reactiona. Miine o sa ne vina rindul pentru ca avem copii inteligenti si vor face exact ceea ce au invatat si ceea ce li s-a aratat.
Acum intelegi de ce ma apuca tristetea ?
Trim. de pe tel. Nokia
